Pentru o lungă perioadă de timp am considerat că distanța mare dintre Cluj şi Constanța va împiedica o vizită “rapidă” la Baza 86 Aeriană. De fiecare dată când povesteam cu colegii, ne puneam problema că nu vom putea niciodată să “dăm o fugă” până la Mihail Kogălniceanu aşa cum facem până la Câmpia Turzii.
Anul acesta ne-am luat inima în dinți şi rucsacul în spate şi am înfruntat distanța. Am fost prima dată la MK în martie, când la baza militară era în desfăşurare exercițiul româno-canadian “Resilient Resolve”. Nu era prima dată când vedeam patru “Viespi” CF-188 canadiene dar era o premieră pentru Constanța. Avioanele de vânatoare ale Forțelor Regale Aeriene Canadiene, împreună cu avioanele de vânatoare MiG 21 LanceR ale Forțelor Aeriene Române au fost subiectul perfect pentru a ne acomoda cu baza de la Mihail Kogălniceanu şi a ne dezmorți reflexele adormite peste iarnă.
Calea cea mai scurtă de la Bucureşti la MK e pe drumul “vechi” spre mare care şi mie şi lui Bogdan ne-a adus amintiri de când eram mai “tineri”. Eu mă simțeam ca la 6-7 ani în Fiat-ul 1800 al tatei în drum spre mare şi îmi derulam în minte secvențe pe care le credeam uitate. Aglomerația de pe drum, nerăbdarea şi entuziasmul de a ajunge prima dată la mare. Acum, în martie, nu mai era drumul aglomerat, dar sentimentele copilului din mine erau foarte asemănătoare ca acum mulți ani când ne apropiam de mare.
“Lupii” de la Baza 86 Aeriană sunt detaşați pe Baza Mihail Kogălniceanu în aşteptarea renovării bazei de la Borcea care este pregătită pentru sosirea primei escadrile de F16 cu cocardă românească. Principala misiune a MiG-urilor 21 de la Baza 86 este asigurarea Serviciului de Luptă Poliție Aeriană sub comandă NATO. Pe lângă MiG-uri, de Baza 86 aparține şi o escadrilă de elicoptere IAR 330 Puma, care îndeplineşte misiuni de căutare-salvare şi transport de personal şi echipamente.
La prima vizită la MK, am folosit echipamentele uzuale, Nikon D600, Nikon D750, Nikkor 80-400 f4.5-5.6 VR, Nikkor 24-120 f4 VR dar şi un 400mm f2.8 împreună cu un teleconvertor TC- 20II împrumutate de la NPS România. A fost prima ieşire cu D750 pe care abia aşteptam să îl pun la treabă serioasă la pozat de MiG-uri. După primele cadre mi-am dat seama că alegerea a fost bună şi că va face echipă bună împreună cu deja bătrânul D600. Cu echipamentele mele eram obişnuit şi ştiam ce trebuie să fac pentru a obține fotografii bune. Cu echipamentul împrumutat am avut câteva surprize, care în viitor mă vor face mai atent. Limitările impuse de o focală fixă, 400mm sau 800mm, m-au pus într-o situație cu care nu eram obişnuit şi am fost nevoit să improvizez. Obiectivul în sine este spectaculos, claritatea imaginii şi viteza cu care focalizează, cu sau fără TC, sunt foarte bune şi doar lipsa mea de experiență a dus la obținerea de rezultate sub aşteptări. Tehnica de panning trebuie îmbunătățită substanțial la un obiectiv atât de greu şi nu de puține ori am simțit că nu mai pot urmări subiectul. A doua oară voi fi mai bine pregătit să folosesc un obiectiv atât de specializat şi sper să îi fac față mai bine.
Aşa cum ne aşteptam, toate poveştile despre ospitalitatea celor de la 86 s-au adeverit încă de la poarta unității. A fost o zi plină cu zboruri de antrenament, unde ambele tipuri de aeronavă ne-au oferit ocazii suficiente să ne umplem cardurile. O zi cu mult peste aşteptări în ceea ce priveşte activitatea pe aerodrom şi un motiv în plus să revenim şi a doua oară. Pe drumul înapoi spre Cluj, ne gândeam că va trece mult timp până când vom reveni la MK. Puțin ştiam noi că la nici o lună mai târziu vom reveni din nou la “mare”.
Pentru a două vizită, am fost invitați de Forțele Aeriene Române să participăm la un eveniment special, misterios chiar, despre care nu am ştiut nici un detaliu până cand am ajuns la Constanța. Abia cu câteva ore înainte de eveniment am aflat că era vorba de prima vizită în România a două avioane F22 Raptor din dotarea Forțelor Aeriene ale SUA. Acestea sunt avioane de generația a 5-a cu capabilități “stealth”, care asigură superioritatea aeriană, execută misiuni de atac la sol, misiuni de recunoaştere, război electronic şi culegere de informații. Este singura aeronavă din lume de generația a 5-a care este complet operațională. Vizita acestor aeronave de la Baza Tyndall a Forțelor Aeriene SUA, face parte din detaşarea în Europa a unui număr de 12 F22 Raptor la Baza Aeriană de la Lakenheath, Marea Britanie. Împreună cu cele 2 F22 Raptor care au vizitat Baza de la Mihail Kogălniceanu, a sosit şi un avion “cisternă”, un Boeing KC-135 Stratotanker care a asigurat alimentarea în zbor din Marea Britanie până la Constanța a celor două avioane de luptă.
Pentru noi ca fotografi şi pasionați de aviație, vestea a fost una care ne-a bucurat extrem de mult, chiar dacă a venit foarte târziu. Am avut ocazia să fotografiem cel mai modern avion de luptă pe pământ românesc.
La această vizită am folosit ca echipament foto un D600 şi un D750 împreună cu obiectivele de 24-120mm f4 VR, 80-400 f4.5-5.6 VR dar şi nou apărutul în ghiozdan Nikkor 200-500mm f5.6 VR. Aceasta a fost ocazia perfectă de a testa obiectivul care este “dedicat” fotografilor de wildlife, aviațe şi sport. Obiectivul este mai bun decât mă aşteptam, este mai uşor şi mai manevrabil decât 400mm f2.8 pe care l-am folosit data trecută şi cu o calitate a imaginii foarte bună. Cei 500mm pe un body full frame aduc cadre şi unghiuri pe care nu le-aş fi putut obține altfel şi posibilitatea de a face zoom îmi dă o libertate mai mare de mişcare. Singurul minus care merită menționat este faptul că viteza de focus nu e deloc impresionantă atunci când obiectivul trebuie să facă focus de la capătul îndepartat la capătul apropiat. Din fericire atunci când fotografiem avioane în zbor sunt puține ocaziile în care subiectul fotografiat este mai aproape de 6m de noi. Faptul că e şi destul de uşor îl face numai bun pentru o zi întreagă pe aerodrom la un airshow. Claritatea imaginii este mult peste aşteptări comparativ cu prețul obiectivului şi pot spune că este foarte aproape de calitatea lui 80-400. Ataşat de D750 face treabă foarte bună şi în viitor intenționez să il testez şi împreună cu un TC14. Pentru mine este o achiziție de care sunt super mulțumit şi mă bucur că mi-am completat ghiozdanul foto cu un super-tele bun şi la bani destul de puțini.
Deşi am ajuns în Cluj la 4 dimineața a doua zi, după o noapte de condus, eram bucuroşi şi mulțumiți că am decis să facem acest drum greu pentru ceva necunoscut care s-a transformat în posibilitatea de a fotografia un moment important din istoria aviației românesti.
Vreau să le mulțumesc celor de la Baza 86 Aeriană şi Baza Mihail Kogălniceanu pentru că ne-au primit la ambele vizite cu căldură, celor din Statul Major al Forțelor Aeriene că au avut încredere în noi să ne invite la un eveniment unic şi celor de la Baza 90 Transport Aerian care au dovedit încă o dată că sunt adevărți profesionişti şi că sunt pregătiți pentru orice fel de situație.