Acum mai bine de 5 ani când am decis să mă apuc de fotografie de aviație nu am ştiut cât de mult efort voi depune şi cât de mult un hobby se va transforma aproape într-o slujbă part-time şi o preocupare tot mai mare de promovare a aviației româneşti. Am întâlnit de-a lungul acestor ani oameni la fel de pasionați ca mine şi cu legături în aviație de mai bine de 15 ani. Împreună cu ei am început mai multe proiecte prin care să promovăm aviația românească în țară şi în străinătate.
De-a lungul timpului, am coagulat împreună cu colegii mei de echipă o comunitate de fotografi de aviație români, am pus la cale proiecte interesante cu aeroporturile româneşti şi cu alte instituții aviatice. Am clădit cărămidă cu cărămidă relații bazate pe profesionalism şi întărite de experiența de zbor şi de fotografie de aviație, lucruri fără de care nu am fi putut ajunge unde suntem acum. După ani de experiență ca piloți şi fotografi de aviație, investiții în cursuri, perfecționare continuă şi în echipament, am ajuns în poziția de a începe o colaborare cu Forțele Aeriene Române, colaborare care prin muncă şi seriozitate din partea noastră s-a concretizat într-un proiect de promovare a tehnicii de zbor militare româneşti.
Munca de planificare a proiectului care presupune fotografierea aer-aer a aeronavelor, a început cu obținerea aprobărilor preliminare. Cu ajutorul Statului Major al Forțelor Aeriene şi al piloților Bazei 90 Transport Aerian am reuşit să expun ideile noastre. M-am bucurat că am avut ocazia să discut cu profesionişti în meseria lor, oameni care au înțeles – poate cu scepticism la început – ceea ce vrem noi.
Aeronavele C-130 Hercules şi C-27J Spartan din dotarea Bazei 90 Transport Aerian îndeplinesc o multitidudine de misiuni şi sunt alocate în funcție de priorități. Adăugând şi factorul meteo a însemnat că participarea noastră la misiunile Bazei 90 a fost de greu de potrivit în program.
În 2007 C-130 Hercules a împlinit 50 de ani de când se află în serviciu, cel mai mare operator al acestui tip de avion din lume fiind Statele Unite ale Americii. Herculesul se află în continuare în serviciu în peste 70 de țări. Aeronavele C-130 Hercules sunt cele mai mari aeronave de transport, aflate în dotarea Forțelor Aeriene încă din 1996 când România a fost primul stat ex-sovietic care a hotărât adăugarea acestui tip de aeronavă la capacitățile sale de transport.
Transport de personal şi materiale pe teritoriul României, în şi din zonele de conflict (Irak şi Afghanistan), lansări de paraşutişti, zboruri de antrenament, salturi cu paraşuta şi misiuni umanitare sunt câteva din misiunile îndeplinite de-a lungul celor peste 15.000 de ore zburate de piloții Escadrilei 901 de la Bazei 90 Transport Aerian.
C-27J Spartan este un avion militar de scurt şi mediu curier care beneficiază de avionica şi motoarele vărulului sau mai mare, C-130J Hercules, varianta cea mai modernă a acestui tip. Spartanul este tipul cel mai nou de aeronavă a Forțelor Aeriene Române, intrată în serviciu în 2010. În 2015, Forțele Aeriene au recepţionat ultimul Spartan, motiv suplimentar pentru fotografierea acestui tip în zbor. De la intrarea în dotare, piloții Escadrilei 902 au zburat peste 2100 de ore în misiuni de transport de persoane şi materiale pe teritoriul României, misiuni de evacuare medicală în cazul accidentelor cu victime multiple (Muntenegru, Franța, Ungaria, etc.), misiuni umanitare pe teritoriul României, misiuni de evacuare a civililor din zonele de conflict (Libia sau Algeria), misiuni de transport personal şi tehnică în şi din teatrele de operații (Afghanistan, Bosnia şi Herzegovina, Kosovo, Mali, etc.), lansări de paraşutişti şi zboruri de antrenament. Din 2012, acest tip de aeronavă este certificat şi autorizat şi pentru stingerea incendiilor. Deşi este un tip relativ nou de aeronavă, se află în serviciu în mai multe țări, printre care şi Statele Unite ale Americii.
Fotografierea din aer a aeronavelor necesită o foarte bună pregătire a zborului înainte de a urca în avion. Ca membru a unei echipe de trei oameni în care toți suntem piloți, ne-am împărțit sarcinile iar coordonarea părții fotografice a zborului o face Bogdan Pop. Totul este planificat şi organizat cu mare atenție la siguranța zborului. Ca fotograf şi pilot el organizează şedința foto în cel mai mic detaliu, cu repetiții şi oricâte pregătiri la sol e nevoie. Siguranța a fost şi este în continuare pe primul loc în mințile noastre. Colegul nostru, Adrian Dulău, controlor de trafic aerian, ne ajută să ne punem pe hârtie ideile şedințelor foto în funcție de restricțiile spațiului aerian în aşa fel încât propunerile noastre să fie realizabile din punct de vedere legal şi să aibă maxim de reuşită la obţinerea aprobărilor.
Emoțiile fac parte mereu din dinamica zborului şi completează senzația unică de a te afla în aer. Cu timpul, senzații “palpitante” pentru unele persoane au devenit fireşti pentru noi şi le simțim mai puțin. Cu siguranță ele nu ne-au părăsit şi ne fac să respectăm zborul ca pe o activitate care nu este familiară corpului uman.
Proiectele de fotografie aer-aer sunt foarte pretențioase şi necesită pregătire şi experiență din partea tuturor celor implicați. Se comunică prin radio şi prin semnale vizuale cu aeronavele fotografiate în formație. De regulă Bogdan se ocupă de comunicare în zbor, dar toți deținem certificate de utilizare a stațiilor radio de aviație. Poziționarea aeronavelor se discută de la sol şi se iau în calcul limitările de performanță, experiența piloților, vremea pe durata zborului, relieful peste care se zboară, vizibilitatea şi mulți alți factori. Totul cu siguranța pe primul loc.
Odată aflați în aer nu există timp de gândire şi de răzgândire. Ca şi piloții care zboară avioanele, trebuie să fim profesionişti, pregătiți să profităm la maxim de momentele oferite. Nu avem voie să nu ştim ce facem, ce setări folosim sau să întrebăm în stânga şi în dreapta. Pică în sarcina fiecăruia dintre noi să ne stăpânim tehnica pentru a obține rezultate. În acele momente scurte, poți rata relieful spectaculos care se desfăşoară sub tine sau îi poți incomoda pe colegii fotografi. Echipamentul trebuie să fie adecvat pentru asemenea sarcină şi să nu prezinte un pericol pentru siguranța zborului sau a fotografilor.
Recomandările fotografiei de aviație se aplică şi aici cu mențiunea că ne aflăm într-un mediu instabil, cu vibrații şi schimbări de direcție pe toate cele trei axe. Asta face cu atât mai dificilă realizarea de fotografii bune la aeronavele cu elice. Pentru aceste zboruri am folosit un Nikon D90 şi un Nikon D600 pe care am avut montate obiectivele 24-120mm AF-S VR şi 80-400mm AF-S VR. Am setat aparatul pe modul Shutter Priority unde am ales timpi de expunere începând de la 1/60 pentru a obține efectul de disc complet al elicei. Sistemul Vibration Reduction a ajutat mult la stabilizarea imaginii, fiind setat pe modul Active adică platforma de pe care fotografiem este instabilă. Chiar cu acest ajutor, cea mai bună şansă de a obține cadre bune a fost dată de mânuirea corectă a aparatului fără a adăuga vibrații sau mişcare la cele deja existente.
În mod ideal, vom dori să zburăm cu subiectul corect iluminat dar asta nu este posibil pe tot traiectul. Din acest motiv am fotografiat în modul RAW pentru a beneficia la maxim de gama dinamică a senzorului în condițiile mai puțin favorabile de lumină apărute pe traiect. Întotdeauna va exista o parte a traiectului în care aeronavele nu sunt bine iluminate şi vom avea nevoie de toată informația de pe senzor pentru a obține rezultate bune.
Odată coborâți din avion, misiunea nu se încheie fără a face o analiză despre ce a mers bine şi ce poate fi îmbunătățit, împreună cu toate părțile implicate. Piloții, responsabilii cu centrajul şi fotografii se adună şi discută zborul pentru ca un posibil zbor viitor să meargă mai bine.
Nu am fi putut realiza aceste fotografii fără ajutorul Statului Major al Forțelor Aeriene, Bazei 90 Transport Aerian, Bazei 71 Aeriană, piloților, specialiştilor cu centrajul, mecanicilor şi personalului Forțelor Aeriene cărora le mulțumesc pentru că ne-au oferit o fereastră mică spre activitatea lor de zi cu zi.